Astronomii care urmăresc cometa interstelară 3I/ATLAS au observat o schimbare neașteptată: coada sa, care inițial părea să fie orientată spre Soare, s-a rotit complet și acum se extinde în direcția opusă. Observația a fost făcută recent cu ajutorul Nordic Optical Telescope, din Insulele Canare.
A treia vizitatoare din afara Sistemului Solar
Obiectul a fost descoperit pe 1 iulie de sistemul ATLAS (Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System), care monitorizează cerul pentru posibile amenințări. La scurt timp, astronomii au confirmat că este o vizitatoare interstelară, adică un corp ceresc venit din afara Sistemului Solar.
Este doar al treilea obiect de acest fel observat vreodată, după celebra ’Oumuamua și cometa 2I/Borisov.
De atunci, cercetătorii au monitorizat cu atenție traiectoria și structura cometei, care pare să fie o capsulă a timpului veche de peste 10 miliarde de ani, rămasă dintr-o epocă timpurie a Universului.
Fenomenul rar al „anti-cozii”
În mod normal, coada unei comete se formează atunci când gheața din interior se evaporă sub acțiunea Soarelui, eliberând gaz și praf care sunt împinse în direcția opusă luminii solare.
Totuși, în cazul 3I/ATLAS, astronomii au observat în iulie și august o „anti-coadă”, adică o formațiune de praf orientată spre Soare.
De obicei, astfel de structuri sunt iluzii optice, cauzate de unghiul din care vedem cometa de pe Pământ. Dar în acest caz, datele indică o anti-coadă reală, un fenomen extrem de rar.
Cercetătorii Avi Loeb și Eric Keto, de la Harvard, au descris în lucrarea lor prepublicată pe arXiv că această anti-coadă nu este o iluzie, ci rezultatul mișcării particulelor mari de praf ejectate din cometă.
Cum s-a transformat anti-coada într-o coadă normală
Pe măsură ce 3I/ATLAS s-a apropiat de Soare, lucrurile s-au schimbat. În septembrie, anti-coada a dispărut, iar cometa a dezvoltat o coadă obișnuită, îndreptată în direcția opusă Soarelui.
Echipa de la Harvard explică faptul că acest fenomen este legat de viteza lentă de eliberare a particulelor și de dimensiunea mare a acestora, aproximativ 100 de microni. Praful gros reacționează lent la presiunea radiației solare, ceea ce explică întârzierea formării cozii clasice.
Spectroscopia a arătat și că dioxidul de carbon este principalul element care alimentează activitatea cometei, o descoperire importantă pentru înțelegerea componenței sale.
3I/ATLAS, o fereastră către trecutul cosmic
Astronomii cred că această cometă nu s-a apropiat niciodată de vreo stea la fel de mult cum se apropie acum de Soare. Asta înseamnă că a rămas practic „înghețată” la temperaturi interstelare de sub 10 Kelvin timp de miliarde de ani.
Urmărirea ei până la apropierea maximă de Soare, care va avea loc în 2025, ar putea oferi indicii despre condițiile din regiunile îndepărtate ale galaxiei, de unde provine.
Ipoteza „navei extraterestre”
Așa cum se întâmplă adesea când e vorba de obiecte interstelare, Avi Loeb a avansat și o teorie mai puțin convențională. El a sugerat că schimbarea direcției cozii ar putea fi interpretată, ipotetic, ca un semn de manevră controlată, dacă obiectul ar fi o navă spațială extraterestră care își reduce viteza.
Loeb a scris că, în acest scenariu, anti-coada ar putea fi „tracțiunea inversă” a navei, iar coada observată ulterior ar marca o fază de deplasare controlată spre o orbită stabilă între Marte și Jupiter.
Majoritatea astronomilor, inclusiv specialiștii de la NASA și SETI, nu consideră însă această ipoteză realistă, explicând că toate comportamentele observate pot fi justificate prin procese naturale.
Ce urmează
Cometa 3I/ATLAS va putea fi observată din nou în decembrie, când va reveni în câmpul vizual al telescoapelor.
Pe măsură ce se îndepărtează din Sistemul Solar, oamenii de știință speră să mai obțină date despre structura sa, compoziția ghețurilor și comportamentul prafului.
Chiar dacă ideea „navei extraterestre” pare mai degrabă un exercițiu de imaginație, 3I/ATLAS rămâne un obiect fascinant, o relicvă cosmică care ne oferă o privire directă asupra istoriei Universului.
Scrie un comentariu