În majoritatea jocurilor, jucătorii sunt obișnuiți să controleze un singur erou pe tot parcursul aventurii, ceea ce le oferă ocazia să se atașeze de acest personaj și să-i urmărească evoluția. Totuși, nu toate jocurile urmează această formulă simplă. Unele includ mai mulți protagoniști, iar introducerea acestor personaje suplimentare poate să complice lucrurile și să afecteze întreaga experiență de joc. De multe ori, aceste personaje par nedesăvârșite, atât în privința abilităților lor, cât și a modului în care se încadrează în poveste. Din păcate, jucătorii ajung adesea să-și dorească ca aceste personaje să nu fi existat deloc.
1. Clank
Seria Ratchet & Clank promitea o colaborare perfectă între cei doi protagoniști, însă momentele în care controlezi micul robot Clank sunt de-a dreptul dezamăgitoare. În loc să ofere provocări captivante, nivelurile dedicate lui Clank sunt simplificate la extrem, pline de puzzle-uri rudimentare și mecanici de platforming plictisitoare.
Încercările de a comanda alți roboți aduc puțin dinamism, dar execuția este prea stângace pentru a menține interesul. Aceste secțiuni au fost prezente încă de la începutul seriei, iar dezvoltatorii nu au reușit să îmbunătățească experiența, ba chiar au lungit aceste niveluri în jocurile ulterioare.
2. Big the Cat
Seria Sonic a introdus de-a lungul timpului multe personaje, însă Big the Cat este unul dintre cele mai nepopulare. Apărut pentru prima oară în Sonic Adventure, Big are misiunea de a-și găsi prietenul Froggy, dar modul în care face acest lucru este complet ieșit din comun: pescuitul.
Deși pescuitul este o activitate secundară în multe jocuri, Sonic Adventure face din această activitate una obligatorie, ceea ce încetinește ritmul unui joc cunoscut pentru viteza sa. Din fericire, Sonic Heroes îl transformă pe Big într-un luptător puternic, eliminând astfel plictiseala.
3. Mary Jane Watson
Spider-Man de la Insomniac este un joc excelent, însă secțiunile în care joci cu Mary Jane Watson sunt o adevărată piedică. Deși MJ este reimaginată ca o jurnalistă curajoasă, momentele în care controlezi personajul se reduc la mecanici de stealth extrem de limitate.
Aceste secțiuni nu oferă nicio varietate, iar jucătorii sunt obligați să declanșeze distrageri sau să evite inamicii într-un mod rigid și lipsit de provocare. Această repetitivitate devine și mai obositoare în Spider-Man: Miles Morales, unde secțiunile cu MJ sunt și mai lungi și mai puțin relevante.
4. Silver the Hedgehog
Jocul Sonic the Hedgehog din 2006 a introdus un nou personaj, Silver the Hedgehog, cu puteri telekinetice. Deși ideea de a controla obiecte și de a le arunca în inamici sună interesant, controlul imprecis și mișcările lente ale lui Silver fac gameplay-ul frustrant.
Jucătorii trebuie să suporte aceste mecanici greoaie pentru o treime din joc, deoarece povestea se desfășoară din perspectiva a trei arici: Sonic, Shadow și Silver. Din păcate, încetineala și neajunsurile tehnice fac ca aceste secțiuni să fie o adevărată povară.
5. Atreus
God of War: Ragnarok ne permite să-l controlăm pe Atreus, fiul lui Kratos, însă jocul ratează oportunitatea de a-l face un protagonist puternic. Atreus are doar o parte din abilitățile tatălui său și poate să reziste doar câtorva lovituri înainte de a fi doborât.
Mai mult, nivelurile lui Atreus sunt extrem de liniare și lipsite de explorare, transformând jocul într-un tunel de dialoguri și sarcini banale. Una dintre cele mai criticate secțiuni este cea în care Atreus petrece ore întregi ajutând un alt personaj cu treburile zilnice în Jötunheim, încetinind ritmul deja lent al jocului.
6. Desmond Miles
Secțiunile din prezent din seria Assassin’s Creed au fost mereu un punct slab, iar personajul Desmond Miles a contribuit din plin la acest lucru. În loc să ofere misiuni dinamice și interesante, Desmond este limitat la sarcini plictisitoare precum rezolvarea unor puzzle-uri simple și activarea unor întrerupătoare.
Chiar și atunci când misiunile devin mai active, abilitățile sale nu sunt nici pe departe la fel de impresionante ca cele ale strămoșilor săi. În jocurile ulterioare, secțiunile din prezent au devenit mai scurte sau opționale, spre bucuria fanilor.
7. Sherry Birkin
În Resident Evil 2, jucătorii au ocazia să o controleze pe Sherry Birkin, o fetiță care trebuie să scape de maleficul șef de poliție, Brian Irons. Deși această secțiune este menită să adauge tensiune, gameplay-ul este limitat la mecanici de stealth simple și căutarea unor obiecte necesare pentru a progresa.
Această secțiune pare inutilă, mai ales când te gândești că alți protagoniști ar fi putut rezolva rapid problema, iar Sherry însuși face acest lucru ulterior printr-o abilitate neașteptată.
8. Blink the Mole
În Spyro: A Hero’s Tail, Blink the Mole este introdus ca un personaj jucabil, însă nivelurile sale subterane sunt frustrante din cauza controlului greoi și a mecanicilor nepolishate.
Atacurile sale sunt dificil de folosit, iar platforming-ul este mai complicat decât ar trebui să fie. Blink nu reușește să lase o impresie bună și devine un personaj pe care mulți fani l-ar fi dorit eliminat din joc.
9. Taiga Saejima
În Yakuza 4 și Yakuza 5, Taiga Saejima este un luptător puternic, capabil să doboare cei mai duri inamici, dar restricțiile sale de mișcare sunt cele care strică experiența. Fiind un evadat, Saejima trebuie să navigheze prin orașe mult mai mici, pline de polițiști și bariere invizibile. Aceste limitări fac ca explorarea să fie frustrantă, mai ales într-o serie cunoscută pentru libertatea de mișcare și explorare.
10. Abby
În The Last of Us Part II, jucătorii sunt forțați să o controleze pe Abby, un personaj care devine rapid antipatic pentru fanii seriei după ce îl ucide pe Joel, protagonistul primului joc.
Abby este prezentată ca o figură puternică, dar introducerea ei și schimbarea perspectivei pentru o mare parte din joc au fost văzute de mulți ca o greșeală narativă. Jocul își pierde ritmul, iar personajul Abby, împreună cu secvențele de gameplay neconvingătoare, au contribuit la nemulțumirea fanilor față de această continuare.
Concluzie
Introducerea de noi personaje în jocuri video poate adăuga diversitate, dar nu toate aceste încercări au succes. Personajele menționate în acest articol au reușit să încetinească ritmul jocurilor și să distrugă imersiunea, ceea ce a dus la frustrări pentru jucători. Pentru mulți fani, aceste personaje sunt exemple clare de cum poate fi afectată negativ experiența de joc atunci când designul nu este bine echilibrat.
Leave a Comment